Edificiul Roman cu Mozaic este situat in imediata vecinatate a Muzeului de Istorie Nationala si Arheologie si a fost descoperit in anul 1959, in timpul unor lucrari edilitare desfasurate in Piata Ovidiu. Cercetarile ulterioare descoperirii atesta ca monumentul a fost construit in secolul al IV-lea si extins treptat pana in jurul secolului al VI-lea, atunci cand  a incetat sa mai functioneze. Amenajarile muzeistice adapostesc colectii de marfuri gasite in magaziile edificiului: ancore, lingouri, greutati, amfore cu vopsele si rasini, statuete, colectii de opaite, placaje de marmura, mozaic policrom, capete de pilastru.

Unul dintre cele mai mari mozaicuri din Imperiul Roman

Este una dintre cele mai remarcabile vestigii arheologice ale orasului antic Tomis, cu o suprafata de peste 2000 metri patrati, fiind si unul dintre cele mai mari mozaicuri descoperite pe intregul teritoriu al fostului Imperiu Roman. Complexul ofera o marturie a modului de viata al locuitorilor din perioada secolelor IV-VII d.Hr.

Complexul arhitectonic antic descoperit in anul 1959, reconstruieste o parte importanta a ceea ce era acum 2000 de ani orasul Tomis. Cele trei categorii de vestigii: mozaicul, incaperile boltite si marfa descoperita in magazii conduc la ideea unui port cu importanta activitate comerciala.

Cum este organizat Edificiul Roman?

In vremurile sale de glorie, edificiul reprezenta cea mai mare constructie de acest gen din intregul Imperiu Roman si servea ca punct de legatura intre port si orasul antic, fiind locul in care se desfasurau activitatile de comert si depozitare a marfurilor. La origini, constructia se intindea pe trei din cele patru terase ale falezei portului tomitan. Prima terasa era situata la nivelul actual al Pietei Ovidiu si facea legatura cu una din pietele publice ale orasului antic. Cateva magazii si impresionanta sala cu pavimentul de mozaic ocupau urmatoarea terasa a edificiului. Sala cu mozaic reprezenta locul efectiv de intalnire al negustorilor si oficialitatilor vremii. Ultima terasa era situata la nivelul cheiurilor portului antic si cuprindea inca o serie de magazii boltite, acoperite astazi de calcare.  Edificiul era prevazut cu un sistem de scurgere a apelor pluviale, inca functional. 

Odata cu decaderea Cetatii Tomis, in sec. VI, edificiul nu a mai fost intretinut si s-a degradat. Cu toate acestea, fiind realizat din materiale de buna calitate, pardoseala de mozaic s-a conservat foarte bine. In prezent, din suprafata totala de 2000 de metri patrati a pavimentul cu mozaic se mai pastreaza doar o portiune de aproximativ 850 de metri patrati. Podeaua incaperii este de o frumusete unica si este formata din doua parti distincte: un chenar care inconjoara sala si care cuprinde motive geometrice si vegetale si mozaicul propriu-zis, alcatuit din pietricele de diferite culori: alb, rosu, negru, verde, galben.

La nivelul inferior se realiza legatura navelor cu orasul prin intermediul celor 11 magazii boltite unde erau descarcate produsele. Nivelul superior era constituit din acelasi numar de magazii care probabil asigurau depozitarea marfurilor pentru realizarea schimburilor comerciale. O importanta deosebita o reprezinta amforele, descoperite in magaziile superioare, al caror continut pastrat peste secole povesteste despre activitatile pe care le practicau locuitorii vechiului Tomis. Legate prin intermediul unei scari din calcar, nivelele superioare continua cu mozaicul. Modelul realizat din pietricele de diferite culori, datat in jurul secolului V d.Hr., impresioneaza prin acuratetea formelor geometrice si a elementelor de grafica, dispuse pentru a crea un cadru mai mult decat functional. Constructia realizata in terase asigura, prin lucrarile de zidarie si taluzare, o protectie a malului, creand un spatiu complex, cu multiple utilitati, care asigura prin nivelul superior legatura orasului cu cheiurile.

La cateva zeci de metri la sud, au fost descoperite vestigii la fel de importante, datate din aceeasi perioada ca mozaicul. Functionalitatea sa a fost determinata pe baza unei inscriptii in limba greaca in care se mentiona faptul ca pe acest loc se aflau baile publice. Lucrarile arheologice au scos la suprafata o foarte mica parte din intregul edificiu, care indeplinea functia de "Lentiarion - vestiar". Sala principala, cu o suprafata de 300 metri patrati, era pavata cu marmura si era incalzita prin intermediul unor tuburi de ceramica care aduceau aerul cald de la un sistem de incalzire subteran (hypocaust).